Traduzioni - R. Pacilio tradotta in rumeno da L. Ionesco

http://www.lietocolle.info/it/r_pacilio_tradotta_in_rumeno.html


R. Pacilio tradotta in rumeno da L. Ionesco

15 novembre 2010

Nelle mie vene un falò

În venele mele o făclie


Tratto da

Alle lumache di aprile

Melcilor de aprilie

LietoColle
di
Rita Pacilio

 (Testo tradotto in lingua rumena da Leliana Ionesco
Text tradus in limba romăna de Leliana Ionesco )




I Parte

Sugli occhi un brivido è sceso
come l’acqua si increspa al vento
e dalla bocca miele.

Mi hai ripetuto
‘Perché piangi bambina adorata?’
Stavolta sorridendo me l’hai detto.

Ritrovo il respiro dell’anima
nei baci assetati
e maledico nettare e pene.

Ogni sera arriva sul mio letto
l’angelo malefico
spietato versa fuoco sul mio seno.

Con le ali asciuga le lacrime
divora pezzi di me
si quieta se tendo arco e frecce.

Intona canti stonati nel petto
intreccia i capelli alle spine
e mi benda gli occhi.

Mi trascina lontano
in un bosco profumato di menta
questa è l’ora se vedo la morte.

‘Fammi la grazia’ prego
ma nelle sue mani resto curva:
sono destinata alla vecchiaia.

Tu vuoi le ghirlande del piacere
sbocciate nei giardini
rose fiorite di sangue vergine.

‘Crudeltà sei porpora!’
come la matrigna della Natura
mi spandi sulle foglie della rosa.

I Parte

Pe ochi un tremur a coborît
ca apa încretita de vînt
şi din gură miere.

Mi-ai amintit
‘Dece plîngi copilă adorabilă?’
De astă data mi-ai spuso surîzînd.

Regăsesc răsuflarea sufletului
în sărutul însetat
si blestem vinul si suferinţele.

În fiecare seara pe patul meu se-aşează
îngerul răufăcător
pe sînul meu fără de milă vărsîndu-şi focul.

Cu aripile usucă lacrimile
de vorînd bucăti din mine
se linişteste bacă întind arcul cusăgeata.

Intonează căntece false în piept
îmletind părul în chip de ghimpi
a coperindu-mi ochi.

Mă tîrăşte departe
într-o pădure cu parfum de mentă
asta-i ora dacă văd moartea.

‘Fă-mi favoarea‘ terog
dar în mîinile sale rămîn îndoită:
sunt destinată îmbatrînirii.

Tu vrei ghirlande de plăcere
înmugurite în grădini
trandafiri înfloriţi din sînge virgin.

‘Cruzime eşti sîngerie!’
Ca mama vitrea a naturii
ma-mprâştii pe frunzele de trandafir.




II Parte

Mi giunge nella sera tarda
ricompare profeta
intende essere compagna musa.

Riconosco l’odore
e dò un nome al suo volto chiaro
mentre mi tengo in petto il cuore.

Tutte le offese che fanno male
restano sui tigli addormentati
era marzo o aprile.

Era sapore di bucato fresco
stanca e stancata
donavo notti arrossite di me.

Non muore il tempo quando mi prendi
se disperdo inchiostri
se dolci pene trasformo in canti.

Sono cicala dalle ali grandi
con stelle agli occhi
e ai piedi canneti senza fine.

Salgono le speranze
se riesco a scacciare i diavoli
così mi scucio la camicia bianca.

Come finestra sulle erbe pane
apro il mio sangue
mi somiglia la luna rovesciata.

Ripetimi i colpi del bastone
avanti e indietro
io sono tamburo di percosse.

Quando ero cavalla
conoscevo lo sperone pungente
così alzavo il collo ai morsi.



II Parte

Vine la mine în amurg
reapare profet
pretinzad să-mi fiemuza.

Recunosc mirosul
si dau un nume chipulvi alburiu
în timp ce-mi ţin inima-n piept.

Toate jignirile care rănesc
rămîn pe teii a dormiti
era martie sau aprilie.

Era miros de rufe curate
obosită şi vlăguită
dăruiam nopti înroşite de mine.

Nu moare timpul cănd ma îmbrâţişezi
dacă împrăştii cerneluri
dacă dulci suferinţe în cîntec.

Sunt greierul aripile mari
cu stele în ochi
şi la picioare stufăris fără sfîrşit.

Cresc speranţele
dacă reusesc să strivesc diavoli
aşa-mi descos cămaşa albă.

Ca o fereastră spre ierburile moi ca păinea
deschia sîngele meu
îmi seamănă luna răsturnată.

Repetă-mi loviturile de baston
înainte şi-n spate
eu sunt tambur de lovituri.

Cănd eram iapă
cunoşteam pintenul înţepător
aşa înălţam gitul muş căturilor.



III Parte

Come cigno dipinto sul lago
spingi fino all’indaco la sera
e ti faccio entrare.

Ascolta il trotto dei miei piedi
sui fili di acqua
tutti mi credono bocca di mare.

Nessuno sa questo tarlo al polso
nessuno vede fino al mattino
cosa dice il fuoco.

Somigli all’angelo
che controvento piange sulle piume
con te è facile tessere sponde.

Con te diventa facile sparire
nella stella che cade
e uno sente dolore altrove.

La notte non è una sola volta
torna domani viva
perché non si distrae.

La Madonna si riveste farfalla
nell’aria muove piano
i cancelli che stanno in me e in te.

Da te ricomincia la sua regola
l’ultima simmetria
l’unica donazione trasparente.

Se mi vesto vedova
sotto le palafitte dell’anima
non ti voltare a piangere i lutti.

Non mi obbligare la direzione
e quando si annoda la tempesta
tu chiedimi perdono.



III Parte

Ca o lebădă desenată pe lac
împingi pănă la liliachiu seara
şi te las să intri.

Ascultă tropăitul paşilor mei
pe firul apei
tuţi mă cred gură de mare.

Nimeni nu cunoaşte patima care-mi roade pulsul
nimeni nu vede pănă dimineaţa
ce spune focul.

Te a semeni îngerului
care în bătaia vîntului îsi plînge pe aripi
cu tine-i uşor să teş ţărmuri.

Cu tine-i uşor să dispar
într-o stea căză toare
simţind durerea în altă parte.

Noapte nu-i doar o dată
se-ntoarce mine vioaie
pentru că nu se distrage.

Madona se-mbracă în fluture
şi-n aer miscă încet
porţile ce sunt în mine şi în tine.

De la tine începe regula ei
ultima simmetrie
unica dăruire transparentă.

Dacă mă îmbrac ca o văduvă
sub palafita (*) sufletului
nu întoarce spatele să plingi doliul.

Nu-mi impune directia
si cănd se învălmăşeşte furtuna
tu cere-mi iertare.

*(palafita= locuinţă lacustră)

Nessun commento:

Posta un commento